Umanitatea versus narcisism: Scrisoare deschisă

Bună,

Dacă ești familiarizat cu scrierile mele, știi deja că de la o vârstă fragedă am fost captivată de comportamentul uman, psihologie și filozofie.

În cărțile și articolele mele de blog, am explorat în profunzime teme precum abuzul psihologic și emoțional (de exemplu, blestemele de mamă), descoperind treptat conexiunile acestora cu narcisismul și diverse tulburări de personalitate, cum ar fi personalitatea histrionică, borderline, antisocială, paranoidă, schizotipală, schizoidă și dependentă.

Am acumulat o înțelegere temeinică a complexității comportamentului uman prin experiența mea vastă în patru țări diferite, unde am ocupat diverse roluri profesionale, cum ar fi secretară, vânzătoare, chelneriță, îngrijitoare de bătrâni sau analistă de apeluri. Aceste experiențe m-au ajutat să îmi dezvolt abilitățile de observație și analiză, esențiale în munca mea ca autoare.

De-a lungul timpului, am identificat un model teribil de îngrijorător în modul în care mulți oameni interacționează cu lumea. Conștientizând impactul tulburărilor de personalitate asupra vieții noastre, m-am dedicat înțelegerii și identificării acestora, contribuind la evidențierea unor subiecte multifacetate și adesea neglijate.

Din toamna anului 2022, trăiesc în solitudine, realitate ce îmi oferă ocazia să mă concentrez pe cercetare, introspecție, sănătate mintală și scrierile mele, înconjurată de liniștea naturii. Această izolare m-a ajutat să obțin o perspectivă profundă asupra subiectelor abordate în cărțile mele.

Acum ceva timp, întâlnirea cu o persoană bizară m-a intrigat serios, fapt care m-a condus către o nouă etapă de înțelegere și investigare. Studiindu-i comportamentul îndeaproape timp de câteva luni, am descoperit indicii ale unor tulburări severe, precum personalitatea narcisică și schizotipală (o comorbiditate), printre altele.

Căutarea de răspunsuri m-a motivat să continui să explorez și să aduc la lumină aceste subiecte dificile, prin intermediul cărților mele, discuțiilor din bloguri și noului meu canal de YouTube (în curs de dezvoltare), dedicate narcisismului în toată complexitatea și oroarea sa. 

În următoarea etapă a călătoriei mele în lumea literară, intenționez să mă concentrez aproape exclusiv pe studiul tulburărilor de personalitate, cu un accent deosebit pe narcisism. Motivul acestei decizii este că întreaga mea existență a fost profund influențată și condiționată de interacțiunile cu persoane care, deși par oameni, ignoră total esența umanității. 

Am observat că există o discrepanță alarmantă între exteriorul uman și interiorul uman (suflet, minte și inimă) în cazul unor indivizi, în special cei cu tulburări de personalitate precum narcisismul. Acești oameni pot părea umani la suprafață, dar comportamentul lor este lipsit de empatie, considerație sau respect pentru ceilalți, elemente fundamentale ale umanității. 

În trecut, societatea punea un accent deosebit pe demnitate, pe respectul față de sine și față de ceilalți. Oamenii erau încurajați să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și să trateze pe toată lumea cu onoare și considerație. În zilele noastre, este din ce în ce mai clar că trăim într-o eră a victimizării, unde eul a luat proporții astronomice. În această epocă de groază, oamenii sunt preocupați excesiv de propriile sentimente, nevoi și dorințe în detrimentul bunăstării celor din jur. Aceasta a dus la o dezvoltare catastrofică a egoismului și a egocentrismului, unde individul este foarte ușor dispus să se victimizeze pentru a atrage atenția asupra sa. 

„Sunt în agonie. Nu observi cât de genuină este suferința mea? Nu te interesează deloc?” 

Dacă ești șocat de faptul că nimeni nu se preocupă, permite-mi să te întreb: îți pasă de ceilalți? 

Observă lumea din jur… nu vezi că fiecare dintre noi poartă o povară, suferă într-un fel sau altul?
Dacă nu ești capabil să vezi asta, privește-te în oglindă și fii măcar sincer cu tine însuți. Dacă nici asta nu poți face, atunci lumea este pe cale să se autodistrugă. 

Cum poate cineva să rămână om într-o lume în care umanitatea este pe cale de dispariție? 

Ne adaptăm și devenim toți una cu pământul. 

Aș dori să pot privi cu optimism spre viitor, dar realitatea mă împiedică. În acest haos, fiecare încearcă să se salveze cum poate. 

Responsabilitatea, onoarea, compasiunea sunt doar concepte abstracte – au fost odată ca niciodată în cărți de istorie și nici nu vor mai fi în realitate. Nimic sfânt nu mai avem.  

Această schimbare rapidă în comportamentul uman are consecințe devastante asupra relațiilor interpersonale și asupra societății în ansamblu. Când oamenii se concentrează prea mult pe ei înșiși, devin complet insensibili la nevoile și sentimentele celorlalți. Acest lucru duce la lipsa de empatie, compasiune și de înțelegere, ceea ce deteriorează relațiile creând un mediu extrem de ostil pentru toți.

Victimele autentice ale indivizilor lipsiți de umanitate rămân adesea fără voce în această lume crudă dominată de narcisism și psihopatie. Aceste suflete sunt prăbușite în tăcere, înghițite de un sistem care favorizează egoismul, indiferența, chiar răutatea și mai ales abuzul. 

În ciuda terorii pe care mi-o provoacă reacțiile persoanelor nerezonabile care se ofensează din orice, îmi asum responsabilitatea de a declara că situația actuală nu mai poate continua în acest fel.
Pentru că fiecare este ocupat cu victimizarea proprie, devin eu vocea celor răniți de moarte de persoane care nu știu ce fac, dar nu voi urla durerea lor de pe vârful unui munte. Nu voi lăsa ecoul să se piardă în vânt. În schimb, voi alege să redau cât mai obiectiv posibil povestea lor din diverse perspective. Voi scrie despre luptele lor, despre speranțele și dezamăgirile lor, despre forța lor incredibilă în fața adversității.
Cu fiecare cuvânt pe care îl scriu, sper să generez un val de umanitate. Sper ca prin povestirile mele, oamenii să înceapă să privească dincolo de ei înșiși, să își deschidă inimile și mințile către suferința altora. Sper ca, în cele din urmă, să putem reînvăța să fim oameni. 

Este important să ne reamintim valorile de bază ale demnității și respectului reciproc. Trebuie să ne străduim să ne tratăm semenii cu bunătate și considerație, indiferent de circumstanțe. În acest fel, putem contribui la crearea unei lumi armonioase.

Prin urmare, mă dedic studiului și înțelegerii acestor tulburări, cu speranța că prin munca mea, pot ajuta la crearea unei societăți mai informate și respectuoase. 

Doresc ca prin eforturile mele, mai multe persoane să înțeleagă impactul pe care aceste tulburări îl au asupra vieților noastre și să găsească modalități de a naviga în mod eficient în relațiile cu acești indivizi. 

Scopul meu, de la începutul carierei mele de autoare, este să ajut cât mai mulți oameni, concentrându-mă pe motivație și obiectivitate. Totuși, nu am ascuns niciodată faptul că trebuie să îmi câștig existența din munca mea de scriitoare, aceasta fiind singura mea ocupație. 

Am scris mai multe cărți în care am tratat relații interpersonale problematice, fără a sublinia în mod expres narcisismul. Menționez o cărticică de auto ajutor (pe care am semnat-o cu Cristina G.) și ultimul roman publicat în 2024 (pe care l-am semnat cu numele meu întreg Cristina Gherghel –  nume ce folosesc din 2022): 

1. Fata Batrana si Fericita: Mai Bine Singura Decat Singura in Doi
2. O iubire comuna: Labirintul incompatibilitatii dincolo de nevoi si iluzii

Momentan (aprilie 2024) lucrez febril la mai multe cărți de auto-ajutor, sociologie, romane și biografii în limba engleză și română care au ca temă centrală umanitatea versus narcisism: 

• https://i-marionette.blogspot.com

Așa cum am susținut mereu, nu scriu pentru a mulțumi masele – există deja prea mulți care fac asta și râd mergând la bancă – eu scriu pentru cei care se regăsesc în credințele mele. Pentru cei care, asemenea mie, rămân fermi pe baricadele umanității, luptând pentru ceea ce este corect. Și nu-i deloc ușor.  

Contribuția ta, fie prin citirea și distribuirea lucrărilor mele, fie prin participarea la discuțiile inițiate, este extrem de valoroasă pentru efortul meu de a face o diferență în viețile celor care caută răspunsuri la întrebări existențiale.

Te invit să mi te alături în această călătorie și să contribui activ la crearea unei societăți mai informate și mai empatică. 

Dacă vrei să afli mai multe despre narcisism și umanitate, apasă pe aceste linkuri: 

• https://tulburareadepersonalitatenarcisica.blogspot.com/2024/03/ce-este-tulburarea-de-personalitate-narcisica-TPN.html 
• https://ceestiaziaidecisieri.blogspot.com/2024/01/narcisismul-comportamentul-narcisistic-personalitate-narcisista.html 
• https://povesteaisabellei.blogspot.com/2024/04/blestemul-mamei-abuz-sau-tulburare-de-personalitate.html

Îți mulțumesc pentru interes și sprijin. 

Dacă dorești să îți împărtășești gândurile sau să susții proiectul, urmărește-mă mai departe.  

Ce este omenia

Omenia, o trăsătură de caracter esențială, este o manifestare a bunătății, compasiunii și respectului față de ceilalți membri ai societății. Ea nu se limitează doar la acțiuni vizibile, ci implică și o atitudine interioară de îngrijire și responsabilitate față de ceilalți.

Această calitate se reflectă în diverse moduri, inclusiv prin generozitate, ajutor reciproc, înțelegere și toleranță. De exemplu, o persoană omenoasă poate demonstra empatie și respect prin implicarea în comportamente care contribuie la binele comun, susținând drepturile și demnitatea celor din jurul lor.

Omenia este legată de capacitatea de a vedea și de a aprecia diversitatea, de a trata oamenii cu echitate și de a fi deschiși la diferite perspective și experiențe de viață. Ea contribuie la construirea unei societăți mai armonioase, unde oamenii pot conviețui într-un mediu bazat pe încredere, înțelegere și colaborare.

În esență, omenia poate fi considerată o virtute umană fundamentală, reprezentând capacitatea de a fi amabil și altruist în relațiile cu cei din jur, fără a face distincții bazate pe diferențe de rasă, religie, gen sau altă caracteristică. Prin urmare, omenia este ceea ce ne definește ca ființe umane și ne diferențiază de obiecte, lucruri etc. 

Aș fi vrut să spun de „restul lumii,” cu sensul de „tot ceea ce nu este uman,” inclusiv lumea animală și naturală. Cu toate acestea, și animalele pot manifesta comportamente care seamănă cu omenia, cum ar fi compasiunea sau altruismul.

Dacă aș fi spus „omenia ne diferențiază de restul lumii,” m-aș fi referit la capacitatea unică a oamenilor de a avea conștiință de sine, de a reflecta asupra acțiunilor lor și de a lua decizii bazate pe un cod moral sau etic. Deși animalele pot avea comportamente care par a fi „omenești,” oamenii sunt singurele ființe care pot face alegeri morale conștiente.

Concret, omenia se manifestă în multe moduri. Iată câteva exemple concrete:

1. Generozitate: O persoană de omenie poate să doneze haine, mâncare sau bani celor care au nevoie. De exemplu, dacă vede un om al străzii care pare să sufere de frig, ar putea să-i ofere o pătură sau o haină caldă.

2. Ajutor reciproc: În situații dificile, oamenii arată omenie prin ajutorarea reciprocă. De exemplu, în timpul unei calamități naturale, vecinii se pot ajuta unii pe alții cu resurse, adăpost sau muncă fizică pentru a reconstrui.

3. Înțelegere și toleranță: Omenia se manifestă și prin înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre oameni. De exemplu, o persoană bună nu ar discrimina pe cineva pe baza rasei, religiei, orientării sexuale sau a altor caracteristici personale.

4. Susținerea drepturilor și demnității celorlalți: O persoană omenoasă ar putea să se implice în activități de voluntariat sau să susțină cauze care promovează drepturile și demnitatea celorlalți. De exemplu, ar putea să participe la marșuri pentru drepturile omului sau să doneze către organizații care luptă împotriva discriminării.

5. Contribuția la binele comun: Omenia poate fi reflectată și în modul în care oamenii contribuie la binele societății în ansamblu. De exemplu, o persoană cu inimă ar putea să planteze copaci pentru a ajuta la combaterea schimbărilor climatice sau să se implice în proiecte comunitare care îmbunătățesc calitatea vieții în comunitatea lor.

Acestea sunt doar câteva exemple de cum se poate manifesta omenia.

Fiecare gest contează, indiferent cât de mic este. Prin cultivarea omeniei în viața noastră de zi cu zi, putem contribui la crearea unei lumi mai bune și mai înțelegătoare. 

Pentru mine, un om fără omenie este pe jumătate om. Arată a om, dar este lipsit de acele calități care ne definesc ca ființe umane. Este ca un tablou fără culori, o melodie fără note, o carte fără litere. 

Poate avea toate trăsăturile exterioare ale unui om, dar dacă nu are omenie, îi lipsește esența care ne face cu adevărat umani. 

Fără omenie, suntem doar niște trupuri goale. 
Așadar, pentru mine, un om fără omenie este doar o umbră a ceea ce ar putea fi cu adevărat.
Este un om în formă, dar nu în esență, un om fără suflet. O imitație.